|
 |
| |
Un paradis natural se întinde la varsarea Dunarii în Marea Neagra, acolo unde fluviul îsi încheie lunga calatorie de 2 860 km (1 788 de mile) de la izvorul sau din Muntii Padurea Neagra din Germania. Secole de-a randul, suprafata Deltei s-a extins datorita malului adus de fluviu, formandu-se astfel o retea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de paduri tropicale, de pasuni si de dune de nisip care acum acopera o suprafata de aproape 5 640 km2 (2 200 de mile patrate). Acest incredibil taram al apelor adaposteste peste trei sute de specii de pasari si nenumarate specii de pesti, de la sturioni la crapi si bibani, în timp ce varietatea de 1 150 de specii de plante cuprinde de la liane împletite pe trunchiurile copacilor în padurile de stejar pana la nuferi. Nu e, deci, de mirare ca UNESCO a desemnat Delta Dunarii ca fiind o "Rezervatie a Biosferei".
Explorarea Deltei - Punctul de plecare pentru o aventura in Delta este de obicei Tulcea, un oras aproape la fel de vechi ca si Roma, situat în apropiere de locul unde Dunarea se desparte în cele trei brate principale, deci unde începe lunca. In Tulcea veti gasi hoteluri moderne si muzee de stiinte naturale ale Deltei. Orasul se afla la o distanta de 71 km (45 de mile) de Sulina, o asezare aproape la fel de veche, aflata la celalalt capat al bratului Sulina. Intre aceste doua puncte se pot face croaziere în timpul carora turistii pot admira, de pe confortabilele punti ale vaporaselor, flora, fauna si satele Deltei.
Bratele principale ale Dunarii - Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe - rezultate din separarea apelor Dunarii la Ceatalul Izmail (Chilia in bratul Chilia, bratul Tulcea, acesta din urma bifurcandu-se la Ceatalul Sf. Gheorghe in Sulina si bratul Sf. Gheorghe).
Bratul nordic, Chilia, are cea mai mare adancime – 36 m si cel mai bogat debit (62,6% din debitul total al Dunarii).
Dupa satul Chilia Veche se dezvolta o delta proprie, cu numeroase brate divergente (tip Mississippi).
Bratul de mijloc, Sulina, lung de 62,9 km si adanc de 18 m, transporta 17,7% din debitul total al Dunarii si prezinta la varsare o delta de tip Tibru, un singur canal de curgere. Bratul a fost rectificat si dragat de mai multe ori, ceea ce permite ca navele maritime sa mearga pana in portul Galati.
Canalul sudic, Sf. Gheorghe, lung de 109 km, are cea mai accentuata meandrare. La gurile sale prezinta o delta secundara de tip Vistula, cu o despletire conica de brate secundare.
Prin 3 canale, Lipoveni, Dunavat si Dranov, face legatura cu complexul lacustru Razelm - Sinoe .
In lungul bratelor principale si secundare, in zona maritima s-au format grinduri fluviale sau grinduri fluvial-maritime (Letea, Cormoran, Saraturile), dominate de un relief de dune cu altitudini maxime de 8-13 m. Tot in categoria formelor de uscat din Delta Dunarii intra si insulele continentale Chilia, Stipoc.
Alaturi de canalele principale, in reteaua hidrografica a Deltei Dunarii sunt incluse bratele secundare, garlele si canalele antropice, cum sunt Marele M (Dunarea Veche), Rusca, Litcov, Uzlina, Macovei, Imputita, Dunavat si Dranov, cu adancimi de 2-4 m), ca si un numar insemnat de lacuri deltice (iezere: Fortuna 906 ha, Matita 618 ha, Babina 338 ha, Rosu 1.331 ha, Gorgova 1.281 ha, Isacov 1.046 ha, Puiu 825 ha, Uzlina 468 ha, Rosulet 331 ha, cu adancimi medii de 2-4 m).
3.680 km 2 din cei 4.340 km 2 ai Deltei Dunarii sunt ocupati de mlastinile de stuf si plaur.
Alaturi de delta propriu-zisa, trebuie mentionat si complexul lagunar/lacustru Razelm (Razim), ce include lacurile Razelm, Zmeica, Golovita si Sinoe.
Atat in delta fluviala, cat si in cea fluvio-maritima se intalneste o vegetatie deosebit de bogata. Pe grinduri pot fi intalnite paduri amestecate (plop negru, plop tremurator, stejar, meri si peri padureti, salcie alba, ulm.
Alaturi de zavoaiele de salcie, poate fi intalnita vegetatia de dune si de nisipuri ale plajelor (plajele de la sud de bratul Sulina, ca si cea de la nord de bratul Sf. Gheorghe, fiind deosebit de extinse).
Vegetatia acvatica, dominata de nufarul alb – Castalia alba Wood - si nufarul galben – Nuphar luteum -, precum si stuful, papura, pipirigul si rogozul sunt specifice zonelor mlastinoase.
|
|
|
|
